Sediment

 

Aceasta poezie e un sediment

E asternutul unuei parti din univers

E solul, despartit in straturi

In lut, nisip, si in cristal

 

Cu cit e la abis, devine tot mai rece,

Dar din abis un foc tisneste

Erupe in vulcane; ma nelinisteste…

E cataclism, si se asterne…

Inca un strat in sediment

Granit, cenusa…

 

Fie vintul puternic, sa-nlature cenusa…

…poate o punte deasupra boltilor ceresti

Pe ea sa stau cu bratele intinse-n vint,

Sa nu mai am vre-un gind, si sentiment

Si sa nu-astern inca vre-un strat in sediment.

Gol

 

 

In mine gol, pe fata zimbet.

Ma uit in gol,  nu spun nimic.

Te uiti in gol, nu spui nimic.

Afara-i frig, si gol

Iar eu sunt gol, mi-e si mai frig

E totul gol, nu e nimic.

Un zimbet gol,

o vorba goala

E gol in gol

o da, e gol…

pe  protv  merge  futbol

Spirala

Se stinge-ncet, şi roşu, eternul nostru soare

În ceaţa deasa, grea, o pată conturează

Cenuşă-n focul roşu şi roşu-n neagra zare

Ridica suflari grele, ce tot se-ngreunează!

 

Pamîntul e altarul, iar omul este zeul

Sfinţeste cu mînie şi luptă pentru pace

Iar dupa ce îmvinge, îşi mîmgîie trofeul

Şi mîngîie tot omul, ce e învins şi zace!

 

Eu sunt acum, aici, şi scriu ce tot s-a scris

În veşnic-aşteptare ca noul sa apară,

Pustiul sunt,şi vidu-n mine-nchis

Încearcă sa strecoare o vorba mai amară!

 

Pamîntul e altarul,omul caută zeul,

Zeii nu pot vorbi, vorbele lor sunt spuse,

Clişeul şi minciuna-şi presteaza apogeul,

Confuza este lumea şi toate sunt confuze

 

Se-aprinde-ncet, şi-albastru, eternul nostru soare

În ceaţa ce pluteşte, coroana-şi conturează,

Sclipire-n roua pura, şi pura-i noua zare

Ridica  firavi muguri,  lumea ce ne sfideaza!

Credeam ca nu, dar da…

S-a intimplat, uite s-a intimplat, n-am crezut niciodata, am vrut sa cred, am renuntat sa mai cred, m-am saturat sa ma mai gindiesc, m-am bucurat ca nu ma mai gindesc, am devenit indiferent, si in acel moment, cind uitat era totul, cind am ajuns mandru ca nu mai credeam, mi s-a intimplat, iar acum vreau sa strig.

 

Tie tot?